Micozele vaginale

Vorbim despre micoză genitală atunci când o ciupercă din familia levurilor, cel mai adesea Candida Albicans, inofensivă la început, a colonizat o parte prea mare din vagin. Acestea sunt foarte frecvente, afectează peste trei femei din patru cel puțin o dată în viață, însă nu sunt periculoase. Riscul propagării către uter și trompele uterine este nul și nu lasă sechele.

Contagioase numai într-o treime din cazuri, micozele sunt mult mai greu de suportat pentru femei din cauza suprafeței mari a mucoaselor! Micoza nu este o boală cu transmitere sexuală propriu-zisă. Este inutilă tratarea partenerului dacă acesta nu prezintă simptome. În cel mai rău caz, pe suprafața glandului pot apărea mici coșuri roșii și senzație de mâncărime.

Când vaginita micotică este recidivantă (episoadele se repetă cel puțin de patru ori pe an), aceasta devine extrem de jenantă și se poate transforma în obsesie. În jur de 6-10 % din femei sunt afectate. Impactul psihologic poate fi însemna.
 

Care pot fi cauzele unei micoze?

Aceasta este consecința unei „agresiuni” a mucoaselor, care a provocat în anumite cazuri un dezechilibru al florei.

– Agresiunea poate fi cauzată de un medicament, precum un antibiotic ce afectează flora, corticoizi, Roaccutane, un progestativ, apa clorurată din piscine, săpunurile lichide acide, antisepticele sau alte produse;
– Însă cauza poate fi și o modificare hormonală, precum cele care au loc în timpul sarcinii sau perioadei premenstruale (însă nu și pilulele contraceptive sau steriletul, care este scos din culpă în prezent).
– Micozele sunt favorizate de supraponderalitate, de excesele de zahăr în alimentație sau de un diabet prost gestionat, de infecțiile cu HIV și de oricare altă afecțiune care scade capacitatea de apărare a organismului sau de perioadele recurente de stres.
 

Care sunt simptomele micozelor?

Cele mai evidente sunt mâncărimile puternice din zona vulvei și a intrării în vagin (vulvo-vaginită), scurgerile albe dense, cu cocoloașe, puțin abundente; apoi arsurile vaginale și uneori o urinare care duce cu gândul la o cistită.
Diagnosticul se pune prin examinare: labiile mici și cele mari sunt de un roșu intens, edematoase, iar peretele vaginal este acoperit cu un strat păstos alb.
Nu se realizează prelevări decât dacă se suspectează o infecție mixtă sau în caz de recidivă. În astfel de cazuri trebuie să ne asigurăm că este vorba despre o micoză, trebuie să aflăm ce tip de micoză este și dacă nu există un alt germen.
Multe femei cred că au o micoză când prezintă mâncărimi și recurg la automedicație; 30% din cazuri se tratează incorect, deoarece simptomele sunt cauzate de un alt microb sau în realitate nu există nicio infecție!
 

Cum evitați micozele?

În cazul persoanelor predispuse la micoze, este recomandată evitarea tuturor factorilor care favorizează căldura, umiditatea, aciditatea și frecarea repetată: purtarea de colanți sau de pantaloni strâmți, materialele sintetice, băile frecvente în piscină, purtarea în continuare a costumelor de baie ude.
Raporturile sexuale prelungite sau foarte dese, în special după o perioadă de abstinență lungă.
 

Care este tratamentul indicat în cazul unei micoze ?

ÎTratamentul este local, constând în administrarea de ovule timp de 1-3 seri consecutive și în aplicarea unei creme timp de 7 zile. Durează ceva mai mult până se pot simți efectele acestuia. În cazul anumitor produse, semnele sunt puternic vizibile din prima zi. În plus, trebuie oprită orice relație sexuală prin penetrare timp de cel puțin șase zile.
Pentru a atenua mai rapid mâncărimea, este recomandată utilizarea unor produse de igienă intimă lichidă cu pH 8, lipsite de substanțe antiseptice chimice, care au proprietăți calmante și emoliente pentru mucoase.
 

Care sunt cauzele recidivelor?

Acestea nu sunt întotdeauna evidente. Multe femei respectă aceste recomandări și totuși suferă recidive neplăcute.
– Micoza este probabil consecința unei perturbări imunologice locale, sub efectul unei contaminări intestinale, al unui factor de natură emoțională sau de altă natură. Aici nu avem de-a face cu o transmitere pe cale sexuală, ci cu o susceptibilitate individuală, sau cu o Candida mai virulentă.
– De asemenea, Candida se poate asocia cu un alt germen și se poate dezvolta pe baza unei flore dezechilibrate.
Sunt eficiente tratamentele pe cale orală, însă și cele locale pe termen lung, asociate eventual cu probiotice, cu condiția să se aleagă cele mai adecvate pentru flora intimă. De asemenea, trebuie combătută uscăciunea vaginală și trebuie restabilită flora prin toate mijloacele posibile.